Din punct de vedere istoric, filmele sexuale au fost făcute din mai multe motive.
În anii 1920, au fost făcute pentru distracție și distracție.
În timp ce majoritatea oamenilor considerau astfel de filme ca fiind tabu, regizorilor li s-a permis să exploreze o serie de subiecte.
Filmele care prezentau homosexualitatea erau obișnuite, la fel ca și filmele cu pedofili.
În acest timp, nu era neobișnuit să vezi filme despre incest care nu erau fetișizate.
Filmele sexuale pot fi clasificate ca „cu buget redus” sau „casa de artă”. Cu toate acestea, ele nu ar trebui privite drept filme „de tip „low-brow”. Ele pot fi, de asemenea, foarte bine făcute. Cei trei piloni care vor ajuta la determinarea calității unui film sexual sunt originalitatea, potența și claritatea. Aceste trei calități vor determina dacă un film este iluminator sau nu.
Titlul unui film ar trebui să ofere spectatorului o idee despre ce să se aștepte de la film.
Acesta poate fi orice, de la conținut sexual explicit la violență violentă.
De exemplu, un film sexual ar putea prezenta copii morți, mutilări genitale grafice și falsificarea unei boli mintale.
Filmele sexuale pot fi, de asemenea, foarte conștiente de sine.
Un astfel de film, „Milf”, a popularizat termenul „milf” (ortografiat greșit ca „mil-fee”), o vulpiță de liceu. Filmul prezintă o scenă de rușine de curvă în care o fată realizează un act sexual pentru un public online desfrânat. Este o groază corporală cu o înclinație feministă și se bazează pe mitul vaginului dentata, un mit care descurajează promiscuitatea. În acest film, o tânără se confruntă cu o varietate de compulsiuni sexuale pe măsură ce se maturizează.
În schimb, filmul „Love Actually” surprinde ebrietatea unei noi iubiri și arată cum se termină în dezamăgire.
Acest film prezintă, de asemenea, sex nesimulat și o luptă violentă între cuplu.
În timp ce unii critici au criticat filmul pentru scenele sale nerealiste, acesta a devenit un hit și lăudat de spectatori.
Un alt film care explorează tema sexului este J’aimerais pas crever un dimanche, regizat de Didier Le Pecheur. În acest thriller post-SIDA, o tânără (Elodie Bouchez) moare după ce a luat extaz la un rave și este dusă la morgă, care funcționează ca un sex club. Acolo, îl întâlnește pe Ben, un lucrător de la morgă, care se angajează în necrofilie cu corpul ei. Apoi revine la viață după necrofilia lui Ben.
Filmele erotice au început să crească în popularitate la sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90. Popularitatea acestor filme porno a ajuns sa fie o tendinta la Hollywood, unele dintre cele mai sexy le puteti gasi pe site-ul : https://filmepornoonline.net.
Epoca a fost frenetică, dar de scurtă durată. La șase ani după Fatal Attraction, am avut Sleeping With The Enemy, Single White Female și alte câteva thriller-uri erotice.
Frații Mitchell, între timp, erau renumiți pentru că îi disprețuiesc pe cei care se aflau de cealaltă parte a camerei.
Deși poate că nu au reușit să schimbe lumea, au creat un gen care ar schimba modul în care vedem pornografia.
Ei au câștigat 150 de dolari pe film color de 16 mm de treizeci de minute și 400 de dolari pentru un film de sincronizare de 16 mm de o oră.
Pe lângă aceste salarii, frații Mitchell au strâns un total de 400 de dolari pentru un film de 16 mm de o oră, filmat în două zile. Un film porno tipic de o oră a urmat o formulă care a constat dintr-un complot, 10-12 minute de sex oral și treizeci până la treizeci și jumătate de minute de încheiere.
În anii 1960, filmele sexuale argentiniene au fost făcute în mod regulat.
Icoanele sexuale naționale ale perioadei au fost Isabel Sarli și Libertad Leblanc.
Dar, în urma inaugurării democrației în țară, numărul filmelor sexuale a început să scadă rapid. În cele din urmă, acestea erau aproape inexistente în anii 1990. Astăzi, filmele sexuale sunt produse doar sub formă de producții direct-to-video cu buget redus.
